Urmarea Lui Hristos, Calea către Fericire şi implinire a umanului

“Am fost răstignit împreună cu Mesia, şi trăiesc...dar nu mai trăiesc eu, ci Mesia trăieşte în mine.Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul Lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”( Galateni 2, 20-21)

De când ne naştem şi pînă la moarte fiinţa omenească este însetată după împlinire, cunoaştere şi fericire. Este un dat ontologic să căutăm starea de fericire pentru noi şi pentru cei dragi...Să dorim ceva bun pentru noi sau pentru cei dragi.Este un lucru firesc să căutăm să avem o educaţie aleasă şi să dăm o educaţie aleasă copiilor nostri..Să avem o carieră strălucită, să avem o bunăstare materială. Să întemeiem o familie frumoasă.Să fim respectaţi, apreciaţi, înconjuraţi de prieteni şi cei dragi care să ne respecte şi să ne înţeleagă. Privind viaţa americană am realizat că toată lumea zâmbeşte atunci când necesităţile bazale ale vieţii omului sunt satisfăcute. Dar Doamne fereşte să se atingă din greşeală de un fir de păr, din capul cuiva, că suntem gata să scoatem pistolul, sa mergem in justitie, sa revendicam ce este al nostru. Doar Dumnezeu al caruia este tot universul, nu a dorit sa faca recurs la dreptate. Zice un parinte duhovnicesc daca spui ca Dumnezeu este drept, minţi.Dumnezeu este nedrept. I se da rastignire el spune«Parinte, iarta-le lor, caci nu stiu ce fac.I se refuză un pahar cu apă el spune tâlharului «Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu mine in rai» (Luca 23, 43). 3. Este parasit de marea parte a ucenicilor iar el lasa omenirii mai departe pe Maica Sa sa aiba grija de ei«Femeie, iata fiul tau!… Iata mama ta!» (Ioan 19, 26-

Faptul că suntem tentaţi în orice clipă să căutăm ceva şi mai bun pentru noi, ne arată că am fost creaţi cu o sete infinită de împlinire. Cu un sens care transcende lumea aceasta.Imi spune cineva legat de copii săi.Şi-au luat multe case, isi fac vacanţe in locuri exotice, dar mereu sunt nemulţumiţi, se simt neîmpliniţi.Ce fel de gol infinit ascundem oare în adîncul nostru?Ce fel de voce tainică ne chemă indiferent de orice satisfacţii lumeşti trecătoare în acestă lume trecătoare, spre ceva cu totul şi cu totul dincolo de puterile omului?
Că in inima noastră a fost aşezat un destin măreţ pentru fiecare. Şi se întâmplă să credem că găsim acestă fericire fie in carieră, fie in familie, fie in glorie personală...si atunci când fie nu reuşim să obţinem ce am dorit, sau atunci când ni se ia ce am avut, sau când din senin ni se adaugă alte greutăţi în plus să începem să devenim nefericiţi, trişti, nemulţumiţi, neimpliniţi...Şi cum spun părintele Rafail Noica până şi în păcate alergăm sinceri să găsim starea de fericire, după care tânjim.Tindem în întunericul fiinţei noastre să numim viaţă ceea ce este moarte.Să spunem plăcere la ceea ce este otravă a morţii.Şi paradoxal, cu cât mai mult dorim fericirea cu atât mai greu o găsim.

In Evaghelia de astazi suntem chemati sa fim partasi la o implinire suprafireasca si o cunoastere dincolo de limitete ratiunii obisnuite.Lepadarea de sine si urmarea lui Hristos. Daca vrei să cunosti cine este Dumnezeu, nu este cale decat prin Crucea Sfanta  „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi să-şi ia crucea şi să mă urmeze”(Marcu 8, 34.). Adica prin cruce începe începutul vieţii noi, în Hristos prin lucrarea Tainică asupra omului lăuntric de către Duhul Sfânt. Prin Cruce însemnăm pe trupul nostru victoria Lui Hristos impotriva Imparatiei Intunericului si diavolului:Doamne armă împotriva diavolului, Crucea Ta ne-ai dat-o nouă...cântăm la Sfântul Maslu. păcatele noastră şi ne omoară cu moartea Lui de moartea noastră.Ce fel de faţă are Dumnezeu către lume.O faţă a jertfei prin care ucide rana de moarte adusă nouă prin muşcătura păcatului originar. Prin Cruce Moise a ucis şerpii veninoşi.Prin Cruce intrăm în starea de jertfă a Domnului şi implicit ieţim de sub puterea Impărăţiei morţii...şi mai mult, o lume plina de taine se deschide sufletului nostru.Daca pana atunci eram atat usor de ranit de ceilalti, de pacatele noatre, dintr-o data vedem ca nimic nu ne mai poate face nefericiti.Orice am pierde, pierdem in Dumnezeu, si regasim in vesnicie.Orice suferim, suferim cu Dumnezeu si suntem mangaiati..Orice lucru mic sau mare, bun sau rau este evaluat prin prisma acestei Evanghelii a urmarii lui Hristos „Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui”(Marcu, 8, 35”).

Privind si asumand Sfanta Cruce in viata noastra transformam absurdul si haosul acestei vieti in Lumina si Dragoste Dumnezeiasca.Insemnandu-ne su semnul crucii, insemnam haosul pacatului si dezolarea mortii cu Triumful Vieţii.Cand vedem Sfanta Cruce suntem lasati sa devenim partasi la cea mai mare Taina a istorie.Dumnezeu pe care nu este cu putinta sa fie vazut fara ca omul sa moara, se lasa omorat de pacatele noastre pentru a fi contamplat.Si la fel ca si Moise si serpii in pustie, privindu-I Chipul preacurat ne vindecam de veninul istoriei, si al pacatelor proprii. Si prin Taina Crucii devenim moştenitori ai Imparatiei Cerurilor şi Raiului: „Cei ce a-ţi umblat pe calea cea strâmtă şi cu chinuri, toţi care în viaţă crucea ca jugul a-ţi luat şi Mi-aţi urmat cu credinţă, veniţi de luaţi darurile pe care le-am gătit vouă şi cununile cereşti”(Binecuvântările înmormântării)

Frumos spune un condac”Lasă-i pe ei să te privească Răstignit”. Hristos moare pe crucea o data pentru totdeaune lăsându-ne să îi contemplăm Faţa Lui Dumnezeu.Pentru că aşa cum spune un părinte, Crucea reprezintă aceasta Faţă a Lui Dumnezeu întoarsă către lume . Faţa care deşi fost desfigurată de loviturile umanităţii rămîne definitiv, într-o aşteptare plină de iubire întoarsă către om. Aşadar ceea ce contemplăm când privim o troiţă sau ceea ce simţim cînd ne este frică de un examen este acestă statornicie a Iubirii Lui Dumnezeu către om.”Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea incît a dat pe unicul său Fiu să moară pentru viaţa şi pentru mântuirea lumii”citim la Ioan.Şi vă întreb ce fel de dat şi-ar da unicul fiu să moară pentru lume”. Să fie un tată sadomasochist acest Dumnezeu, sau mai degrabă un tată este înnebunit de dragoste pentru umanitate, şi este gata să jertfeacă ceea ce are mai drag, Fiul său, pentru a infia pe fiecare dintre noi, şi a ne aduce la rangul de „fii de dumnezeu”. O iubire care nu jertfeşte ce are mai drag nu este o adevărată iubire. Se spune că un pelerin rus a plecat în căutarea lui Dumnezeu. Şi a luat cu el o Scriptură şi Filocaliile ca să se desăvârsească..Si iată că la un moment dat in acest pelerinaj către aflarea lui Dumnezeu cineva, care avea nevoie mai mare nevoie decât el, ii cere si Scriptura si Filocalia. Fără să stea pe gânduri i le dăruieşte si atunci Dumnezeu ii spune De acum inainte citesti Adevarata mea Scriptura, jertfind ceea ce iti era mai drag, Biblia ci Cartile Sfinte pentru ce de langa tine. Adică dintr-o dată Scriptura care trebuia să fie citita, memorata, devina o Scriptura traita, citita, pusă in aplicare.La fel si cu Iubirea Lui Dumnezeu. Daca o un om nu se uita pe sine cînd iubeste pentru cel drag, el nu iubeste cu adevarat. Inca se mai iubeste pe sine..Degeaba spune că este Iubire daca nu renunţă la ceea ce este mai dragCe vedem privind o cruce?. Vedem Dumnezeu topit de iubire pentru om, care se daruieste omenirii intregi, si fiecaruia dintre noi.Spune un alt parinte :Omenirea are nevoie de constientizarea faptului că Dumnezeu o Iubeste. De ce ramanem in pacat.pentru ca nu constietiyam suficient aceasta iubire. se uita pe sine că este DumnezeuEl rămâne definitiv pe cruce pentru fiecare dintre noi’’’Adică contemplând Dumnezeu moare cu Faţă către lume, îmbrăţisând întreaga umanitate.Cum spune un preot francez convertit la Ortodoxie, Ultimele sale cuvinte sunt o dovadă ale Dragostei Sale infinite către om.

Asadar prin Cruce omului i se deschide o posibilitate unica: de a se desavarsi infinit prin asumarea pe trepte din ce in ce mai inalte a iubirii lui Dumnezeu.Cu cat mai mult renuntam la egoismul nostru, cu atat mai mult devenim patrunsi de Iubirea lui Dumnezeu pentru lume.Am vorbit ieri cu o persoana si mi-a spus.Am suferit cumplit in aceasta viata.Tatal meu a fost impuscat.Fratii mei au murit.Pentru mult timp inima mea imi era cuprinsa ura, neincredere, frustare.De ce Crucea aceasta pentru mine.La un moment dat insa ma aflam pe o strada si priveam oamenii cum trec.Unii mai buni poate, altii mai rai.Si gandul mi-a zburat la Hristos.Oare ce simte Hristos pentru fiecare din acestia,Si atunci am simtit ca un val de caldura imi inunda inima si lacrimi imi curg pe obraji.Am simtit Iubirea lui nemasurata pentru fiecare dintre ei, si abia atunci am inteles ce inseamna sa iti iei crucea si sa-i urmezi Lui.Adică de acum inainte vietuiesti numai prin Iubirea cu care Dumnezeu a Iubit lumea.

Spune Pr. Arhimandrit Vasilios, mare este Taina Crucii căci ”Murim si iata suntem vii.”Adica dacă urmam lui Hristos are loc un proces interesant. Nu mai avem timp sa traim viata in confuzie sau impliniri egoiste. Insă renunţând la ego_ul nostru omorand-l, câstigam o alta viata. Este viata Duhului Sfânt in noi care ne aduce Viata existenta in sanul Sfintei Treimi. Exemplific prin cuvintele poeziei lui Vasile Voiculescu:

Crucea-Jug

Tu, Cruce, dulce jug al lui Christos,
De Tine-n veci acuma nu mai fug,
Adânc cerbicea inimi-mi plec jos
Şi sub povara Ta cerească mă înjug.
Stau să mă mîne Domnul unde-o vrea
Cu biciul Său de Duh atât de drag;
Şi nici o muncă nu-mi mai pare grea
Când ştiu că brazda mântuirii trag.

Pierzi o lume in care te incranceneai dar castigi intreg universul guvernat de Iubire. Adica cine vrea sa urmeze lui Hristos sa fie gata pentru experiente care poate, sunt la limita supravietuirii.Dar tocmai in acele incercari se arata puterea lui Dumnezeu.Trebuie sa fim constienti ca fara depasirea noastra de zi cu zi, prin unirea cu Dumnezeu nu este desavarsire. Omul cel vechi este pus pe cruce, rastignit.Si de fapt nu facem decît să ne omorâm moartea noatră, cu moartea lui Hristos.

 

Pr. Nicu Liuţă